Biserica Ortodoxa Romana Pojejena

Paroh · Administrator

De curand am dat peste un pasaj care vorbea despre luarea mesei impreuna cu familia. Citindu'l mi'am dat seama cat de mult s'a pierdut din sfintenia zilei, din bucuriile simple ale omului, din sanatatea familiei si din deplinatatea dragostei. Redau un pasaj din acesta:

"Cina este o invitatie la apropiere, la blandete si la vulnerabilitate. In vremuri demult uitate, in care stresul nu era la cote maxime, cina era acel clipă al serii in care grijile zilei erau impartasite, incuiate pentru urmatoarea zi sau uitate. Era momentul linistirii sufletului si trupului. In jurul focului sau pe prispa casei, privirile cercetau cerul si apoi, reveneau, intalnindu-se cu ochii celor apropiati, unde nu era loc de ascunzisuri, retrageri sau pretexte."

Cata durere ma cuprinde cand ma gandesc ca luarea mesei in familie a ajuns ceva pe cale de disparitie. Atat de viclean este "stapanitorul acestei lumi", incat a reusit sa strice pana si cele mai marunte bucurii din familie, pe care atat de mult o uraste. Orasul parca a sugrumat randuielile sanatoase ale parintilor nostri, cu care, parca ne si este rusine sa ne confundam. Ne este rusine sa dormim devreme, sa mancam impreuna cu toata familia sau sa iesim cu totii din oras, din cand in cand.

Masa este locul intalnirii si al comuniunii. Masa este locul unde toti se aduna, toti ajuta, toti lucreaza, unul facand ceva si altul altceva. Masa este locul unde fiecare se odihneste in celalalt, dupa o zi de munca sau invatat, dupa o calatorie sau inaintea unei plecari.

Atunci cand masa nu se mai ia impreuna in familie, intreaga familie sufera in mod inconstient, intreaga familie ajunge sa simta o lipsa neinteleasa, cu totii ajung sa se simta, mai mult sau mai putin, singuri.